Va doresc in primul rind sa va bucurati la maxim de fiintele dragi voua… si asta nu doar de Craciun. Apoi va doresc sa fiti sanatosi, fiindca sanatatea atrage dupa sine fericire, frumusete, implinire si o gramada de momente frumoase, pe care sper ca anul ce vine sa vi le ofere din plin!
Craciun fericit si La Multi Ani!
Fostii mei colegi de la MPI au lansat ieri muvix.ro, site care ofera posibilitatea vizionarii de filme, la costul unui sms: intre 1 si 3 euro, in functie de cit e de nou filmul. Mi se pare o idee excelenta din prisma userului, fiindca poti vedea filme legal, la o calitate buna (I guess, n-am incercat inca). Le poti vedea din virful patului si pentru astia mai anti-mall, ca mine, e minunat.
Dar e o idee foarte tare si ca business, mai ales pe criza asta, cind oamenii prefera in loc de mers la cinema si dat 80 de lei pe bilete+cola+popcorn pentru 2 persoane, sa dea 2 euro+ suc de la supermarket. Deci da, imi place site-ul, deja am pus ochii pe 3 filme si cred ca bag mare de sarbatori, ca tot n-am altceva interesant de facut. Cred ca o idee ar fi sa puna la vinzare si dvd-ul aferent fiecarui film, pentru cei care doresc sa il aiba in colectia personala.
Ma uit la tv la documentarele despre Revolutie si mi se face pielea de gaina. Uneori nu-mi vine sa cred ca au trecut 20 de ani. Desi eram un copil pe atunci, imi amintesc inca foarte clar frinturi din acele zile. Primele amintiri cu Revolutia sunt dintr-o dimineata, cind m-am trezit din cauza unui vacarm care venea dinspre bulevardul Iuliu Maniu. La putin timp m-a sunat mama de la servici, sa-mi spuna sa nu ies din casa, fiindca sunt demonstratii. Pe la prinz am vazut ca nu mai am piine si am iesit sa cumpar, de la un chiosc din apropiere. Bulevardul era gol, era nefiresc de liniste. Read the rest of this entry »
Nu incep sa va zic ca urasc bancile, blabla…ca daca e vreunul care sa nu le urasca ala probabil are pina in 18 ani sau lucreaza la una din ele. Am mai povestit patanii cu bani depusi in cont de economii, din care dupa un am am ridicat mai putin decit am depus. Dar hai sa va zic un episod hilar care mi s-a intimplat azi, cu banca la care am creditul: Alpha Bank.
Ieri am fost sa imi achit rata si pentru prima data sunt intrebata: cit depuneti? Am raspuns ca astept sa imi spuna ea, casiera, cit am de plata, la cursul zilei. Casiera imi zice ca nu se mai poate sa vada ce rata am, fiindca “s-a modificat sistemul” si nu mai au acces la baza de date. Bun asa, pai atunci calculati-mi dvs. cit inseamna atitia euro. Stiu ca am rata fixa in euro(doar anul asta mai am acest beneficiu). Platesc si azi sunt sunata de o tipa de la “centrala” care imi spune ca am restanta 0,50 centi si sa ii platesc repede ca altfel intru in lista rau platnicilor. Hai pe bune! Le-am recomandat sa isi schimbe “sistemul”, fiindca nu am de ce sa fac eu 2 drumuri la banca, pentru incompetenta lor.
La nici 10 minute de la discutie, sunt sunata din nou, de alta tipa, tot de la centrala. Aceasta imi spune ca am restanta 1 euro. Hotariti-va, colega dvs. mi-a spus 0.50. Peste o ora ma sunati sa imi spuneti ca am restanta 10 euro?
Femeia se bilbiie si in final imi trinteste: dar ce vreti, sa depuneti 0.50? Depuneti suma rotunda!
Nu tanti, depun atit cit am de depus, ca oricum nu e vina mea ci a voastra! Si daca eu din cauza voastra am restanta 0.50, atunci atit depun. Punct.
Nu stiu cind se va termina cu nesimtirea bancilor mai ales fata de clienti ca mine, care luna de luna si-au platit rata la zi. Cit tupeu sa ai sa vezi ca un om nu a intirziat niciodata la plata si sa il suni sa il ameninti ca intra in baza de date a datornicilor, pentru 0.50 centi care in fond nici nu stiu de unde au aparut, daca rata mea e fixa??! Ce trebuie facut ca sa ia cineva masuri si cam ce sanse sunt sa se reglementeze astfel de proceduri, intr-o tara unde 75% din cei cu functii fura fara masura, in frunte cu presedintele tarii?!
Am avut niste zile urite si inca nu s-au terminat. Miss, una din pisicutele mele, e bolnava. N-are rost sa intru in detalii. Ne-am bucurat una de alta 13 ani si ne vom bucura pina in ultima secunda, atita timp cit ea nu va fi nevoita sa sufere. Mi-a fost greu sa scriu editorialul de anul acesta, fiindca as fi vrut fiu mai linistita si sa ii pot cere Mosului o minune. Dar stiu ca minunile le facem tot noi, oamenii. Iar cei care traiesc cu speranta ca intr-o zi vor ajunge in rai…trebuie sa le spun ca nu exista asa ceva. Raiul e ceea ce lasi…sau nu lasi in urma ta.
Felul in care cei care te-au cunoscut isi amintesc de tine, bucuriile pe care le-ai facut altora, ajutorul dat celor care au avut nevoie. Acesta e raiul. Si foarte putini ajung sa il cunoasca. Si acestea sunt minunile, de care orice om e capabil, fiindca toti avem ceva dumnezeiesc in noi. Dar unii sunt prea ocupati cu cearta, ura, birfa, rautatea…si traiesc o luna pe an tinind post si sperind ca astfel se “curata” de pacate. Pacat ca nu vedem esenta Craciunului, dincolo de porcul sacrificat, din farfurie.
Editorialul meu vorbeste despre restul oamenilor, aceia pentru care “a darui” a fost dintotdeauna o bucurie mai mare decit “a primi”. Si care din putinul lor, dupa puterile fiecaruia, incearca sa aduca un zimbet pe chipul celorlalti, fara sa astepte nimic in schimb. Astfel de oameni inca exista, i-am vazut acum o saptamina la donatiile de Mos Nicolae de la Green Tea. Cu gindul la ei, am scris o mica urare de sarbatori, pe care o gasiti aici.
Ma ingrozesc de cite ori vad imagini cu copii orfani sau animale de la adaposturi. Am salvat pina acum 4 catei de la adapost, nu-i mai pun la socoteala pe aia carora le-am gasit familii sa-i creasca si sa-i iubeasca. Cu animalele intr-un fel mai gasesti pe unul, altul, dornic sa salveze un suflet. Dar ce facem cu copiii din orfelinate, pe care statul ii stigmatizeaza inca de mici, prin ingreunarea procesului de adoptie, care ar trebui sa fie incurajat prin toate mijloacele?! Citeam asta si m-am umplut de nervi. In tara asta chiar nu se poate face nimic bun. Ma gindesc cu groaza la asta, fiindca vreau sa adopt un copil in anii urmatori, am de 10 ani gindul asta in cap…dar ma intreb daca mi se va da voie sa salvez un suflet si sa il fac fericit. Nope, nu cred ca statul roman ar suporta asa ceva! Daaar…continuam sa vorbim de alegeri, de fraude, de guvern inexistent, bani de la fmi si mai nou si de “spiritul sarbatorilor”. C’mon. Cind va inceta toata mascarada asta?
Stateam sa ma gindesc care e cel mai mare defect al meu. Am multe si din cauza asta m-am decis greu. Intr-un final am oscilat intre nepunctualitate, impulsivitate si naivitate. Nepunctualitatea insa de multe ori nu depinde de mine, cind e vorba de intilnit cu cineva in Bucuresti. Si ma incadrez in sfertul academic. Impulsivitatea…e din cauza ca sunt pasionala. Si e doar la nivel emotional si uneori verbal, in limitele bunului simt. Dar naivitatea…aici n-am nici o scuza. De cind ma stiu am fost prea increzatoare in oameni, am preferat sa vad calitatile cuiva si sa ignor defectele. Am trecut peste greselile altora fata de mine, fiindca si eu gresesc si astept aceeasi intelegere; insa tocmai cei care au gresit s-au dovedit intransigenti. Am acordat ajutor sau intelegere unor oameni chiar in detrimentul meu; oameni carora altfel nici nu le pasa ca am sacrificat ceva, pentru a-i ajuta.
Deci n-am nici o scuza ca sunt fraiera naiva. Nu pot decit sa sper ca flerul ma va ajuta sa nu repet greselile facute.
Ei…nu stiu daca exista “such thing like love forever”. As spune ca nu dar nu vreau sa ii descurajez pe amorezii care n-au trecut de pragul celor 3 ani 
Cert e ca melodia asta e frumoasa si senzuala, chiar si intr-un weekend rece si gri, de iarna: nothing gonna change. Besa.
Fa un exercitiu: fii sincer/a cu tine si numara citi prieteni adevarati ai. Da, aia pe care stii ca i-ai putea suna la 3 noaptea sa te ajute si ar veni. Nu sunt mai multi de 5-6? Felicitari! Nu esti o persoana superficiala!
Am invatat in viata sa fiu selectiva cu oamenii din jurul meu. Pot trece peste multe, dar nu trec peste minciuna, nepasare sau invidie. Si din pacate am avut parte de toate astea, mai ales din partea prietenelor apropiate, inca din liceu. Din punctul asta de vedere baietii sunt mult mai ok. A, sunt prieten cu Gogu, ne place aceeasi fata, iar ea il place pe Gogu, nu pe mine? Asta e viata, nu stric prietenia cu Gogu din cauza asta. Ca o sa ma placa si pe mine cineva, intr-o zi. Fetele nu gindesc asa. Fetele sunt “prietene” foarte bune, pina vine vorba de baieti. Ceee??? Imi place de Gogu si el o place pe prietena mea??? Nesimtita! E o curva! Nu merita sa fiu prietena ei! Mai conteaza ca prietena nu are nici o treaba cu Gogu? Neh. Read the rest of this entry »
